Istoric

Prima atestare documentară a localității Tăşnad datează din 1246. Regele Matei Corvin este cel care îi dă permisiunea episcopului Transilvaniei să ridice o cetate de lemn sau de piatră pe moșia episcopală numită Tășnad. În secolele XVI-XVII orașul este distrus de mai multe ori de turci și tătari, iar populația supraviețuitoare a fost decimată de epidemii. Reducerea numărului de locuitori a fost unul dintre motivele pentru care în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost colonizați șvabi romano-catolici atât din localitățile înconjurătoare, cât și dinafara granițelor. În perioada interbelica localitatea a devenit un important tîrg comercial de interes regional. Tăşnadul a fost declarat oraş în anul 1968. În anul 2000 a căpătat statutul de stațiune turistică de interes local.

În perioada următoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în Tășnad au loc profunde transformări, în special datorită schimbării administrative, făcându-se trecerea (deși nu imediat, Tășnadul fiind eliberat abia în aprilie 1919) de la administrația maghiară la cea românească, perioada interbelică fiind caracterizată de o dezvoltare economică lentă, dar constantă 62. Amenajările urbane din această perioadă au avut un rol însemnat în dezvoltarea economică, comercială, socială și culturală a localității, au avut menirea de a crește confortul locuitorilor și de a încuraja și facilita activitățile economice existente aici, și datorită târgului desfășurat săptămânal la Tășnad.

La sfârșitul Primului Război Mondial, în Tăşnad existau patru edificii de cult (biserica reformată, monument istoric în stil gotic târziu, construită în anul 1476, în perioada în care episcop era Vingradi Gereb Laszlo, rudă cu regele Matei Corvin, biserica greco – catolică, construită din piatră în anul 1893 în locul celei de lemn, la iniţiativa preotului George Stanciu junior (1863 – 1926), biserica romano–catolică, construită în anul 1905 în locul celei vechi care fusese ridicată în perioada 1784 – 1787 şi o sinagogă, ridicată în 1867, impresionantă ca dimensiuni, construită pe două niveluri, cu faţada vestică divizată în trei axe, fiecare prezentând câte o intrare). Astăzi două dintre aceste clădiri au dispărut: biserica greco – catolică în jurul căreia s-a ridicat Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (bazele acesteia au fost puse în jurul vechii biserici în anul 1988, fiind sfințită în anul 2000) și sinagoga evreiască care a fost naționalizată în anul 1944 și apoi distrusă de autoritățile comuniste. În anul 1996 imaginea arhitecturală a orașului s-a îmbogățit prin construirea noii biserici greco – catolice Nașterea Preacuratei Fecioare Maria.

Peisajul arhitectural – urbanistic era întregit de banca Vulturul și Cassa de Păstrare și Banca Comercială S. A. din Tășnad, o şcoală de stat și una confesională, 2 grădinițe, bibliotecă, judecătorie, închisoare, 2 farmacii, hotelul Royal și hotelul Hungaria, castelul Cserey-Fischer, vechi conac nobiliar în stil baroc (azi Muzeul Orăşenesc Tăşnad, construit în anul 1771, cu mai multe intervenţii în timp), un cazinou fondat în anul 1837 și mutat în clădire nouă în anul 1909 63 (astăzi adăposteşte Casa de cultură), mai multe societăți culturale (despărțământul de plasă al Astrei, căminul cultural al Astrei, casina românilor din jur și in localitate, casina maghiară, casa meseriașilor, asociația romano – catolică 64) un centru de pregătire premilitară 65, o baie comunală, poştă, restaurante şi nelipsitele cârciumi.

După încheierea evenimentelor nefaste ale celui de-al Doilea Război Mondial, un moment notabil în viaţa localității l-a reprezentat reforma administrativă din anul 1968, când Tăşnadul redevine oraş şi este integrat în judeţul Satu Mare.

Programul de retehnologizare şi de modernizare a structurilor administrative, a programului de învăţământ, a sistemului sanitar, precum şi a găsirii unor alte priorităţi de dezvoltare economică, au adus modificări, nu numai în cuantumul producţiei, cât şi în mobilitatea forţei de muncă. Din cauza restructurării economice, forţa de muncă a fost nevoită să înceapă un lung proces de recalificare, dar şi de migrație în afara zonei și chiar în afara granițelor țării.

Cea mai mare parte a faimei oraşului de astăzi se datorează izvoarelor geotermale din regiune. Pe teritoriul localității a fost descoperit, în anul 1978, în urma unor prospecțiuni geologice intense efectuate în regiune, un important zăcământ hidrografic termomineral, la o adâncime de 1354 m. Apa termală, care are o temperatură de suprafață de 72°C și o mineralizare totală de 9,84 g/l, este predominant clorurată – bicarbonatată – sulfatată și sodică – calcică – magneziană în prezența amoniului și potasiului. Aceste calități o recomandă pentru utilizarea în cura externă, în afecțiuni reumatismale degenerative, afecțiuni reumatismale abarticulare, afecțiuni neurologice periferice cronice, afecțiuni ginecologice cronice (în afara puseelor inflamatorii), afecțiuni posttraumatice, boli asociate (boli profesionale, endocrine, boli de metabolism), dar și pentru băi tonifiante, de întreținere a condiției fizice sau, pur și simplu, agremental, prin îmbinarea curelor de apă, aer și soare.

Până în anul 1990, baza turistică a funcţionat ca locaţie a turismului de agrement estival (din luna mai până în octombrie) preponderent de week-end, valorificând într-o singură modalitate (înotul) apele termale ce alimentau ştrandul. Ulterior, spaţiul de agrement a fost lărgit prin construirea a încă două bazine, din care unul pentru copii, cu un volum cumulat de 1400 m³ şi cu temperatura apei în jur de 40°C. După anul 2005, investiţiile şi iniţiativele de construire a unor locaţii s-au amplificat, construindu-se diferite hoteluri, moteluri, şi un număr mare de pensiuni şi case private. Oferta de cazare pentru tineri sau turişti cu posibilităţi materiale mai restrânse, dar cu cerinţe de confort modeste, s-a lărgit prin amenajarea unor campinguri cu căsuţe, respectiv a campingului cu corturi. În anul 2014 ştrandul a fost dotat cu o bază sportivă multifuncţională, care cuprinde un teren de tenis cu piciorul, cu gazon artificial, respectiv un miniteren de fotbal şi unul de volei cu nisip 77. Pe lângă curele balneare de care turiștii se pot bucura în cele 4 bazine cu apă termală, în perioada sezonului estival aceștia pot opta pentru petrecerea timpului liber în piscina cu apă rece a stațiunii sau la baza sportivă special amenajată, stațiunea funcționând pe tot parcursul anului, oferind turiștilor baze de tratament moderne. Fortificarea economică aşteptată de la eforturile depuse în turism, va conduce la o stabilitate socială şi la reluarea trendului demografic crescător